De cele mai multe ori viața e generoasă cu fiecare dintre noi. Singura problemă e dacă observăm la timp șansele pe care le primim. Și mai mult decât atât , dacă le valorificăm. Avem tendința de-a arunca la gunoi destul de des, lucruri care mai târziu, se dovedesc a ne fi fost extrem de folositoare. Însă, se-ntâmplă ca să nu mai ai șansa să poți scotoci prin gunoi și să scoți la lumină neprețuitul lucru ce dintr-o neglijență nebunească l-ai scăpat atât de ușor în coș. Atunci când încă nu ți-a fost ridicat gunoiul și dus în locul bine cunoscut, unde totul e trecut prin para focului, mai ai o șansă. Încă te mai poți murdări puțin pe mâini, încă te mai poți amesteca prin gunoaie pentru a scoate la lumină lucrul aruncat în grabă sau dintr-o prostie omenească. Dar mă-ntreb ce mai e de făcut când nu mai există nici o șansă? Când cei care se ocupă de curățarea omenirii și-au făcut treaba și au lăsat în urma lor un coș curat, gol ?
Poate că dintr-un orgoliu copilăresc, ai aruncat la gunoi un prieten de-o viață. Poate că dintr-o neînțelegere, ai aruncat la gunoi o relație. Poate că din timiditate ai lăsat să fie aruncată la gunoi șansa ta de-a fi fericit . Poate că din cauza imaturității și instabilității tale emoționale, n-ai prețuit când trebuia un suflet, și fără să realizezi, într-o goană după ceva mai nou și mai proaspăt ai aruncat la gunoi biletul tău spre iubire eternă. Sau poate că , n-ai făcut nimic din toate acestea și poate că tu ești cel aruncat la gunoi. Cum te simți? Cum te-ai simți dacă ai vedea că după o anumită perioadă de timp cineva ar căuta în gunoaie după tine? Nu ai simți că prețuirea oferită e prea târzie? În tine se împletește un război…un gând de fericire și mulțumire că în sfârșit, celălalt a realizat valoarea ta . Dar în același timp, nu poți uita mirosul gunoaielor din jur și nici clipele petrecute pe fundul coșului. Iar lupta aceasta te-mpinge spre o decizie. Favorabilă sau nu.
Vreau să închei doar rugându-te să fii atent la coșul de gunoi al vieții tale. Ai grijă ce arunci în el. Lucrurile de calitate ar trebui să rămână pe raft. În coș e loc doar pentru gunoaie. Însă, ai grijă cui pui eticheta aceasta… mai târziu, s-ar putea să regreți. Și-n plus, spunea N.Iorga că diamantul scânteie chiar și când îl sfarămi sub picioare… Fie pe raftul vieții tale, fie pe fundul coșului de gunoi, el tot diamant rămâne !
