Uneori nu mai contează amarul zilei, nu mai contează începutul ei, dacă la apus de soare, la final, chipul îți zâmbește iar inima îți tresaltă de fericire… Acolo, undeva, un MULȚUMESC a fost rostit…

Directia 5 – Iti multumesc

Revin… revin printr-ale blogului pagini, pe care am de gând să le improspătez cel puțin săptămânal. De multe ori mi-a dat târcoale gândul să scriu ceva, să postez 2-3 rânduri măcar, și mereu, găseam o scuză să fug din fața gestului pus în practică.

Îmi amintesc cu nostalgie de vremea când scriam zilnic… ce timpuri ! Acum, sunt altele, cu alte gânduri, cu alte idei, ce merită scrise aici…poate cineva, cândva, le va citi ! Poate cuiva, într-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat îi vor fi de folos…

Deci, bine-am revenit ! Salutare lume virtuală…

Probabil și voi sunteți iubitori de câini așa cum sunt și eu. Și e de la sine înțeles că atunci când am ocazia să mă joc cu un cățeluș nu prea îmi permit să ratez acest privilegiu. Doar că, de data aceasta am avut bucuria să mă joc cu doi cățeluși scumpi și adorabili, un Ciobănesc de o lună de zile pe nume Tudor și un Beagle de trei luni de zile, pe nume Blackie. Unul mai drăgălaș ca celălalt. Doar că trebuie să specific un lucru : pe Blackie îl știam de câteva săptămâni și trebuie să recunosc, ne simpatizam reciproc. Și cum e ceva normal ca atunci când apare în peisaj un nou cățeluș să-i acorzi mai multă atenție lui, să-ncerci să ți-l faci prieten într-un timp record , cam așa am procedat și eu . Iar astfel, toată atenția mea s-a îndreptat asupra lui Tudor, care de altfel, era așa de jucăuș , pufos și prietenos încât chiar nu-ți venea să-l lași în pace. Dar spre uimirea mea , s-a întâmplat ceva interesant cu Blackie, în ciuda faptului că îi acordasem și lui puțină atenție cu câteva minute înainte. Dragul nostru Blackie, în timp ce eu mă jucam cu Tudor, a venit și s-a postat în fața mea, cu lăbuțele în sus , pur și simplu cerșind joacă și atenție. Nu-mi venea să-mi cred ochilor… și în primă fază m-am hotărât să-l ignor, doar pentru a-i putea vedea reacția. Așa că, mi-am continuat joaca cu Tudor… Puteți ghici ce-a făcut Blackie? A insistat, și văzând că prin metode pașnice… continuarea aici .

Sau de câte ori nu ai observat că o anumită expresie este percepută și înțeleasă în mai multe moduri?

De curând, am lansat o provocare de acest gen pe contul meu de facebook, unde ceream opinia… continuarea aici.

E prima parte a acestei poezii a lui Octavian Paler, prima parte care-mi place mie mult de tot…Mă duce cu gândul departe, înfiripă în mine imagini și amintiri din copilărie, creează scenarii de film romantic, și stoarce stropi de visare…

Și toate acestea , pentru că toți cei ce se lasă prinși în mraja iubirii și a poeziei, cu greu mai pot scăpa nevătămați… Să iubești, e un miracol. Să fii iubit e dorința fiecărui suflet de om. Să compui poezie, e un har de sus…  să frămânți inima și imaginatia celui ce te citește, e mai mult decât un adevărat meșteșug. E artă …

Cam ce gust ți-au lăsat în urmă necazurile, sau suferința ? Sunt sigură că a fost nu unul tocmai plăcut. Ci probabil un gust amar, sărat , piperat chiar.

Am citit de curând o anecdotă și pentru că m-a pus pe gânduri și m-a determinat să-mi schimb puțin opinia legată de necazuri și suferință, zic eu, merită să o împărtășesc cu tine. Poate că… continuarea aici .

Vreau să fii soția mea. Dar pentru asta sunt unele condiții : Eu îmi iubesc mama mai mult decât pe tine. Asta o poți înțelege, dacă te gândești că o cunosc mai demult decât te cunosc pe tine.

Dacă apare vreo problemă și trebuie să iau o decizie, desigur că îl voi consulta pe tata. Tu ești încă tânără și fără experiență, pe când tata e mai în vârstă și foarte înțelept. El conduce o firmă în care doresc să am și eu un viitor, așa că poți înțelege ce simt.

Îmi voi păstra camera în casa părintească. Cei 9 frați ai mei înseamnă mult pentru mine și sunt sigur că nu te deranjează că o să-mi petrec timpul cu ei. Sper că nu te vei supăra că te las singură.

Trebuie să înțelegi că tot ce e al meu, îmi aparține exclusiv. Va trebui să semnezi un act prin care declari… continuarea aici .

Brooke Greenberg, o adolescentă de 17 ani, revoluționează întreaga știință medicală prin  cazul ei inedit din  istoria scrisă a medicinii. În ciuda vârstei sale, Brooke are  doar 76 cm înălțime și cântărește puțin peste 7 kg. Dezvoltarea psihică și cognitivă este a unui copil de 9 luni de zile, ce nu merge și nu vorbește. S-a născut cu o malformație congenitală de șold, pentru care s-a intervenit chirurgical, urmând ca în primul ei an de viață să se dezvolte ca un copil aparent normal. Abia apoi părinții au observat că fetița lor rămâne în urmă în luarea în greutate și dezvoltarea armonioasă a fizicului. Au urmat lungi vizite la diferiți doctori, ce s-au dovedit de fiecare dată fără un răspuns concret sau un tratament țintit . Știința medicală nu se mai întâlnise cu un asemenea caz, doctorii simțindu-se depășiți de situație. Drept urmare, au numit…. continuarea aici .

Audiție plăcută….

Nu încerca să intri cu bocancii în viața celui de lângă tine, atâta timp cât în fața ușii de la intrare, este un covoraș menit să te atenționeze că intrarea e permisă doar lăsând încățămintea afară. Încearcă să fii atent la semnele din jur și să prinzi de veste acest mic amănunt.

Nu îndrăzni să confunzi amabilitatea și bunătatea cuiva, stilul prietenos și sociabil, cu o invitație…. continuarea aici .