Written by Nu știu cum te-a surprins pe tine începutul acesta de toamnă, însă știu cum m-a surprins pe mine , cu o nouă lecție de viață. Dar să vă povestesc ce mi s-a întâmplat…
Probabil și voi sunteți iubitori de câini așa cum sunt și eu. Și e de la sine înțeles că atunci când am ocazia să mă joc cu un cățeluș nu prea îmi permit să ratez acest privilegiu. Doar că, de data aceasta am avut bucuria să mă joc cu doi cățeluși scumpi și adorabili, un Ciobănesc de o lună de zile pe nume Tudor și un Beagle de trei luni de zile, pe nume Blackie. Unul mai drăgălaș ca celălalt. Doar că trebuie să specific un lucru : pe Blackie îl știam de câteva săptămâni și trebuie să recunosc, ne simpatizam reciproc. Și cum e ceva normal ca atunci când apare în peisaj un nou cățeluș să-i acorzi mai multă atenție lui, să-ncerci să ți-l faci prieten într-un timp record , cam așa am procedat și eu . Iar astfel, toată atenția mea s-a îndreptat asupra lui Tudor, care de altfel, era așa de jucăuș , pufos și prietenos încât chiar nu-ți venea să-l lași în pace. Dar spre uimirea mea , s-a întâmplat ceva interesant cu Blackie, în ciuda faptului că îi acordasem și lui puțină atenție cu câteva minute înainte. Dragul nostru Blackie, în timp ce eu mă jucam cu Tudor, a venit și s-a postat în fața mea, cu lăbuțele în sus , pur și simplu cerșind joacă și atenție. Nu-mi venea să-mi cred ochilor… și în primă fază m-am hotărât să-l ignor, doar pentru a-i putea vedea reacția. Așa că, mi-am continuat joaca cu Tudor… Puteți ghici ce-a făcut Blackie? A insistat, și văzând că prin metode pașnice… continuarea aici .
Buna. Te intereseaza listarea blogului tau pe http://www.intrebariinteresante.ro/, cu peste 1200 de vizitatori zilnici? Astept mailul tau.
Cainele din fericire are doar interese, nu calitati.