Probabil că ai experimentat pe pielea ta până acum ce înseamnă suferință. Cum de altfel, sunt ferm convinsă că nici necazurile nu te-au ocolit în scurtul sau lungul itinerariu al vieții tale. Și mai știu că la fel de bine cunoști și ce gust are sarea.
Cam ce gust ți-au lăsat în urmă necazurile, sau suferința ? Sunt sigură că a fost nu unul tocmai plăcut. Ci probabil un gust amar, sărat , piperat chiar.
Am citit de curând o anecdotă și pentru că m-a pus pe gânduri și m-a determinat să-mi schimb puțin opinia legată de necazuri și suferință, zic eu, merită să o împărtășesc cu tine. Poate că… continuarea aici .












Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
Acest suferinte ne pregatesc pentru viata.
Suferința adevărată pentru mine n-are gust.
Dulcele înseamnă că e prea în viața ta cineva… dar și asta e mai bine decât singurătatea.
Amarul îl asociez cu cafeaua și grapefruit și îmi plac la nebunie amândouă.
Acrul te stârnește… mi se pare prea pozitiv.
Săratul dă gust vieții…
Și atunci suferința nu are gust…