Cugetări ( I )

de dimineață am primit un telefon , iar la celălalt capăt , după o scurtă periere ( îmi sunt simpatici oamenii care au impresia că doar periindu-te îi vei ajuta ) m-am trezit în fața unei provocări… Ce părere ai despre următoarea idee?

Singura bătălie sigur pierdută este aceea pe care nu am câștigat-o niciodată … ( Mircea Eliade )

mai citisem ideea asta și altă dată, dar n-am stat s-o analizez … mi s-a părut bună, interesantă și atât. însa acum, cel de la capătul firului virtual aștepta opinia mea. și culmea, în perierea lui, îmi aruncase în față ideea că are pretenții de la mine, nu de alta dar îmi place să filozofez ( serios? nu știam ) .

încă având neuronii adormiți, i-am îndrugat vreo câteva. a fost mulțumit de răspunsul meu. dar după ce am terminat convorbirea, eu am rămas cu ideea asta frământându-mi mintea…

oameni fiind, trăim o viață ce nu ne aparține, pentru că e un dar de la Dumnezeu. cum de altfel, toate vin de la El… unii în iureșul vieții suntem luați de val și înaintăm, mai mult sau mai puțin, depinde cât de puternic a fost valul. alții, avem schele solide în jurul nostru și cu ajutorul lor, creștem. până la un anumit nivel, unde se termină schela, și-n mod practic, ar trebui să te descurci pe cont propriu. și zic eu, aici intervine expresia de mai sus a lui eliade…

ai pierdut în mod sigur, dacă atunci când ai rămas pe cont propriu, nu te-ai luptat să mergi mai departe. viața e o continuă luptă. și nu vei câștiga nimic dacă vei rămâne la un anumit nivel. acceptând provocarea ( lupta ), indiferent dacă vei pierde, ești un invingător, pentru că ai încercat, ai făcut tot posibilul să câștigi. te-ai autodepășit. ai acceptat provocarea vieții. însă, atâta timp cât nu intri în luptă, te asigur că nu vei avea șansa să câștigi. și nu ești nimic altceva, decât un ratat ! privește în jur și vei găsi suficienți ratați… lași… fricoși…

vrei să li te alături ?! tu alegi !