bârfa … un obicei cu care ne îndeletnicim adesea. când vorbești de bârfă, nu poți spune că ești doar un bârfitor 100%, pentru că vrei sau nu vrei, cazi și sub incidența celui bârfit.
în toamna aceasta ascultam un seminar pe tema asta și la un moment dat s-a dat citire unei poezii halzii la prima vedere, dar cu mare tâlc … o postez aici . citește-o și meditează la ea ! … amuză-te, dar apoi ia aminte … și dacă ai putea să-ți promiți ție însuți că te lași de bârfit, ar fi excelent ! 
Zvonul e-o scânteie mică
ce aprinde-un foc de paie,
De exemplu:
Nea Costică se-ntâlneşte cu nea Nae
- „Am să-ţi spun un mic secret,
…Ştii, am zahăr Nae dragă
dar te rog să fii discret.”
- „Nici o vorbă nu voi scoate.
Dar ai zahăr mult Costică?”
- „Pot să spun ca unui frate,
am cam mult şi mi-e cam frică.”
….
Nae se-ntâlni cu Gică:
- „Dacă îmi promiţi că taci,
am să-ţi spun că nea Costică,
are zahăr zece saci!”
….
Gică se-ntâlni cu Sică:
- „Zahăr dacă vrei cucoane,
du-te-ngrabă la Costică,
are două-trei vagoane!”
….
Sică-l vede pe Mărin:
- „Nea Costică-i mare mahăr.
Nu ştiu unde clandestin,
Are fabrică de zahăr!”
….
Astfel Nae, Gică, Sică,
Nea Mărin şi toată strada,
vin în grabă la Costică
ba cu traista, ba cu lada:
- „Zahăr vrem, măi nea Costică,
zahăr vrem, măcar un Kil (Kg)!”
Nea Costică stă o clipă,
buimăcit ca un copil;
Dar când îl zări pe Nae
Înţelese la minut.
- „Ce ţi-am spus măi cap de oaie?
Iară tu ce-ai priceput?
Ţi-am spus: Dup-o gravă criză,
Că am zahăr berechet,
Pentru că la analiză,
Am ieşit cu diabet.”
ce aprinde-un foc de paie,
De exemplu:
Nea Costică se-ntâlneşte cu nea Nae
- „Am să-ţi spun un mic secret,
…Ştii, am zahăr Nae dragă
dar te rog să fii discret.”
- „Nici o vorbă nu voi scoate.
Dar ai zahăr mult Costică?”
- „Pot să spun ca unui frate,
am cam mult şi mi-e cam frică.”
….
Nae se-ntâlni cu Gică:
- „Dacă îmi promiţi că taci,
am să-ţi spun că nea Costică,
are zahăr zece saci!”
….
Gică se-ntâlni cu Sică:
- „Zahăr dacă vrei cucoane,
du-te-ngrabă la Costică,
are două-trei vagoane!”
….
Sică-l vede pe Mărin:
- „Nea Costică-i mare mahăr.
Nu ştiu unde clandestin,
Are fabrică de zahăr!”
….
Astfel Nae, Gică, Sică,
Nea Mărin şi toată strada,
vin în grabă la Costică
ba cu traista, ba cu lada:
- „Zahăr vrem, măi nea Costică,
zahăr vrem, măcar un Kil (Kg)!”
Nea Costică stă o clipă,
buimăcit ca un copil;
Dar când îl zări pe Nae
Înţelese la minut.
- „Ce ţi-am spus măi cap de oaie?
Iară tu ce-ai priceput?
Ţi-am spus: Dup-o gravă criză,
Că am zahăr berechet,
Pentru că la analiză,
Am ieşit cu diabet.”
și ține minte , a bârfi implică și a răspândi o vorbă, care poate ar fi fost mai bine să rămână doar la tine…
E blugărele care se rostogoleşte în zăpadă… până ajunge jos, poate omorî un om… Am citit cu plăcere şi m-am amuzat…
uite-te la videoclipul acesta despre barfa! e foarte sugestiv!
)
http://www.youtube.com/watch?v=Rx50i5n60R8
Pingback: Tweets that mention Cum stai la capitolul BÂRFĂ ?! : Blogu' unui Gând licitat -- Topsy.com
Noi să bârfim?
Nuuu, noi doar vorbim,
Discutăm,
şi analizăm,
Ne gândim,
Nici prin cap nu ne trece auzi, să bârfim.
De pildă
Nae Gică şi Costică,
Îi văd mereu la câte-o berică.
Adică vezi domne, acum ei apar în poezele,
Trei cai breji, stâlpi de cafenele,
Trei muschetari aleşi pe sprânceană
În stare
fiecare
să golească câte-o damigeană
Păi şti tu cum s-a dus Costică la analiză?
La câte de turtă era, nici măcar,
Nu putea să nimerească uşa de la dispensar,
L-au cules de pe trepte şi l-au lăsat în hol,
Şi la testul sanguin doctorii i-au găsit sânge în alcool.
Da, aşa s-a întâmplat
Probabil zahăru-n exces a dat în fermentat.
Aşa cu bârfele astea şi cu bârfitorii
Ăştia lansează zvonurile contradictorii
Adică ce nu-i ştim noi?
Vrei să-ţi spun eu cine sunt?
Îi văd la colţuri cum şuşotesc
Se strâng laoaltă toţi şi îşi vorbesc
Da,da, cum să nu, îi ştim noi, îi ştiiim,
Lasă că-ţi spun eu altădată, mă grăbesc acum, vorbim.
Barfa este un stil de viata si se impleteste in mod excelent cu invidia. Doar in aceste conditii reusim sa performam si apoi ne consideram de viță nobilă. Fără a dori să ne confruntăm cu realitatea tristă din viața noastră…
frumoasa poezioara
))))
Pingback: Bucătăria sufletelor « Cristian Dima
Barfa ne face sa coboram si nu sa urcam, murdareste, nu incurajeaza, arata cu degetul in loc sa ierte.
Pingback: Fiica toamnei « Cristian Dima
Pingback: Cântec de munte – Ardeu 5 « Cristian Dima
Pingback: “Ecou de romanta” « Gabriela Elena
Pingback: Mesaj purtat de vânt… « Cristian Dima
Ce-i cu tine şi ce s-a întâmplat,
De zece ani de zile un gânduletz nu ai mai licitat!?
Nu ai mai scos o vorbuliţă, zău chiar ai amuţit,
Cinşpe ani de zile trecut-au de când nu ai mai vorbit!?
Ori poate netul a căzut, providerul a dat faliment,
Vre-un fir de tensiune s-a rupt şi nu mai e curent,
Ori poate ai rămas în pană de cuvinte?
Uite, eu am făcut economie de cuvinte, un timp am stat ca mut,
Şi acum, cuvintele din lumea-ntreagă ţi le pot da cu împrumut.
Pingback: Deratizare | Ioan Usca
Pingback: Cârlanii | Gabriela Savitsky