n-am înțeles niciodată de ce. și poate că nici nu voi înțelege vreodată.
știu oameni ce de dragul și binele situației rostesc vorbe. vorbe ce spun una, dar… fac alta. adică, tac. e atât de simplu să faci distincția între vorbele ce vin din prisosul inimii și al sentimentelor și vorbele ce sunt pură poluare fonică și nimic mai mult. uneori parcă simți cum te irită pe creier și-ți produce chiar o inflamație o astfel de situație penibilă în care joci un teatru ieftin că te prefaci că-l crezi. și mergi mai departe. și mâine cumperi gogoșile altuia. și la un moment dat ajungi să vinzi și tu gogoși la colț de stradă. asta e de rău. există un singur avantaj : sunt încă mulți cumpărători. dar nu zâmbi satisfăcut. te numeri și tu printre ei.












gogosarii sunt la orice colt de strada =)) nu vand si nu cumpar
Blogul tau isi schimba mereu tinuta!
toti vindem gogosi la un moment dat, din diverse motive
Adevarat toti vindem gogosi la un moment dat:));).Numai Bine!
Se spune ca vorbele i-au fost lasate omului ca prin interemdiul lor sa-si ascunda gandurile… Poate ca este si ceva adevar existential in aceasta cugetare…
Din politiețe mai trebuie să guști câte o gogoașă, chiar dacă intră greu pe gât. Dar sunt momente în care e chiar ok să vorbești avioane, cum îmi place mie să zic…